Atentia impartasita si importanta ei in dezvoltarea abilitatilor de limbaj, sociale si cognitive ale copiilor mici

Ce este atentia impartasita?

Atentia impartasita este un comportament prin care doua persoane impartasesc acelasi focus asupra unui obiect sau eveniment, cu scopul de a interactiona. Este o foma de comunicare si un comportament social timpuriu. 

Abilitatile de comunicare nonverbala pot fi deosebit de importante deoarece acestea par sa fie o componenta cardinala a tulburarii de spectru autist si conform studiilor de specialitate sunt strans legate de procesele neurologice, cognitive si afective ale micutilor.

Atentia impartasita este recunoscuta ca fiind printre primele forme de comunicare ale copiilor mici si implica atentia coordonata intre partenerul social si un obiect sau un eveniment din mediul inconjurator (Taylor, 2009).

Cercetatorii au demonstrat faptul ca deficitul de atentie impartasita poate fi un bun indicator al unei tulburari descoperite timpuriu, acesta poate fi unul dintre primele semne ale autismului si devine evident la varsta de un an. Din acest motiv, trebuie sa ii acordam o importanta majora si sa evaluam cu atentie aceasta abilitate. 

Teoria si cercetarile demonstreaza ca procesul de angajare in atentie impartasita, cu alte persoane contribuie la dezvoltarea abilitatilor de limbaj, a abilitatilor sociale precum și a dezvoltării cognitive. 

Care sunt formele de atentie impartasita?

Exista doua forme:

1. Initierea atentiei comune. In acest caz, copilul initiaza interactiunea sociala.

De exemplu, poate arata spre o jucarie si se poate uita la parintele sau pentru a-l determina sa se uite si el, de asemenea copiii pot folosi si vocalizari pentru a atrage atentia. Initierea atentiei impartasite indica faptul ca micutul este motivat social. 

• Raspuns la atentia impartasita. In acest caz, copilul raspunde la eforturile altei persoane de a castiga atentia impartasita. De exemplu, parintele arata spre o masinuta si spune: “Uite  masina!” Copilul raspunde urmarind cu privirea in directia indicata de catre adult, pentru a privi masina. Aceasta este o forma mai usoara decat initierea atentiei impartasite.

Care sunt formele de raspuns?

Exista doua forme de raspuns:

1. Imperativ – prin formularea cererilor, cu ajutorul gesturilor sau prin indreptarea privirii spre obiectul sau evenimentul dorit.

• Declarativ – prin comentarii despre un obiect, eveniment sau o persoana de interes. Forma declarativa este cea mai complexa. 

Dezvoltarea atentiei impartasite la copiii tipici:

• La 2-3 luni; bebelusii zambesc ca raspuns la zambetul sau la vocea parintilor;
• La 8 luni; copilul urmareste privirea parintelui (de exemplu: parintele se uita la ceas, copilul se uita si el);
• La 10-12 luni; copilul urmareste punctul indicat de catre parinte, apoi cauta contactul vizual pentru a cere confirmare;
• La 12-14 luni; copilul incepe sa initieze comunicarea nonverbala;
• La 15-16 luni; micutul va incepe sa atraga atentia parintelui asupra unui obiect/eveniment de interes vocalizand, aratand cu degetul, cautand contactul vizual cu parintele. 

Ce intervine in dezvoltarea acestei abilitati la copiii cu TSA?

• Micutii cu TSA au o mare dificultate in a-si muta atentia de la un obiect la altul;
• Motivatia de a raspunde sau de a se angaja in interactiunea sociala este limitata;
• Contactul vizual este deficitar;
• Au putine manifestari de afect pozitiv fata de celelalte persoane.

Cum putem sa ajutam copiii?

Atentia impartasita este o abilitate ce poate fi predata, iar copiii cu TSA au mare nevoie de predarea ei. Prin predarea acestei abilitati putem motiva copiii sa participe sau sa se implice in activitati sociale.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca atentia impartasita este un comportament pivot- asta inseamna ca produce schimbari majore in mai multe arii de dezvoltare. Prin urmare ar trebui sa fie o prioritate in ceea ce priveste programele de interventie timpurie pentru copiii cu autism.

In primul rand, o sa discutam despre abilitatile necesare dezvoltarii atentiei impartasite.

Acestea sunt:

• Orientarea catre partener si participarea alaturi de acesta in diferite activitati;
• Schimbarea privirii intre obiect si persoana;
• Impartasirea starilor emotionale cu o alta persoana;
• Urmarirea privirii altei persoane sau directiei in care arata cu degetul;
• Abilitatea de a atrage atentia persoanelor din jur pentru a le face atente catre un obiect sau eveniment, cu scopul de a impartasi acelasi focus, aceeasi experienta.

Ce putem face?

Creeam oportunitati de invatare! Ce inseamna oportunitati de invatare?

Orice intrebare, cerere, instructie sau circumstanta pe care adultul o creeaza sau i-o ofera copilului, iar raspunsul asteptat de la micut targeteaza un anumit comportament.

Care este scopul? 

Scopul este acela de a oferi cat mai multe oportunitati de invatare posibile, pentru micutii nostrii in interactiunea, activitatile sau rutinele zilnice.

Ce putem face si cum putem creea oportunitati de invatare pentru dezvoltarea atentiei impartasite?

• Jocuri fata in fata (Cucu-bau, “Vine mosul prin salon”, gadilat, etc.) pentru cresterea contactului vizual;
• Activitati de joaca in oglinda;
• Observam in ce directie se indreapta atentia copilului si ii aducem obiectele spre care se uita, din raza vizuala comuna;
• Ne focusam pe fata copilului si incercam sa dezvoltam contactul vizual; 
• Incurajati copilul sa mentina contactul vizual. Din punct de vedere social, contactul vizual este considerat necesar atunci cand interactionezi cu o alta persoana, iar grimasele fetelor ofera o multime de indicii sociale; 
• Ne jucam cu micutul si facem turn-taking. Acest lucru il ajuta sa dezvolte atentia impartasita in mod natural, intr-un mediu relaxat. Incepem cu sesiuni scurte pe care le putem creste treptat;
• Putem folosi jucarii muzicale cu telecomanda. Ii indicam cu degetul spre jucaria target, daca cel mic se uita are imediat acces la obiectul preferat, daca nu se uita activam din telecomanda jucaria pentru a-i oferi un prompt;
• Facem impreuna puzzle, activitati de art&craft;
• Incurajam copilul sa isi mute atentia de la jocul, obiectul pe care il are la jocul, obiectul pe care il avem noi;
• Folosim un ton entuziast al vocii, gesturi si expresii faciale teatrale pentru a facilita atentia copilului;
• Folosim obiecte preferate de catre micut, obiecte cu care ii place sa se joace, pentru care prezinta interes;
• Ii facem baloane de sapun. Este o activitate ideala pentru dezvoltarea atentiei impartasite;
• Lasam copilul sa initieze si il urmam. In 2014 a fost publicat un studiu in “ JOURNAL OF AUTISM” prin care s-a demonstrat faptul ca, atunci cand parintii au fost receptivi in timpul interactiunilor, copiii lor se angajau mai mult in interactiunea cu acestia. Trebuie sa lasam copilul sa aleaga activitatea, sa raspundem mesajelor transmise de copil, nu insistam cu intrebari si nu incercam sa reluam interactiunea “Nu am inteles, spune inca o data!”, continuam sa ne jucam si sa ne distram cu micutul. Cand cel mic este interesat de un obiect, mimam si noi acelasi interes fata de obiectul respectiv. Ne implicam in activitate, facem comentarii entuziaste si copiem actiunile copilului;
• Laudam copilul pentru incercarile de initiere sau de raspuns ale atentiei impartasite. Trebuie sa fim expliciti cand il laudam si sa ii spunem exact pentru ce este laudat. De exemplu: “Felicitari! Foarte frumos ai aratat masinuta!”;
• Invatam copilul sa arate cu degetul! Sa faca pointing. – Pointingul este primul si cel mai important gest pe care il fac bebelusii.

5 motive pentru care trebuie sa invatam copiii sa faca pointing:

• Invatam copii ca transmiterea semnalelor si comunicarea cu celelate persoane este utila si le poate aduce beneficii;
• Pointingul este un gest versatil si poate fi folosit in multe situatii diferite, nu doar pentru lucrurile pe care le dorim;
• Le permite copiilor sa ceara lucruri a caror denumire nu o cunosc sau lucruri care nu le sunt la indemana;
• Pregateste copilul pentru dezvoltarea limbajului si pentru un vocabular variat (ei arata spre obiectul dorit – se concentreaza asupra lui – noi etichetam obiectul);
• Cand un copil incepe sa faca pointing inseamna ca incepe sa inteleaga semnalele abstracte, iar acest lucru ii da o mare putere de comunicare, ne poate atrage atentia si ne poate arata ceva.

Cum invatam copilul sa arate cu degetul?

1. Impreuna cu copilul ne asezam comod pe covor sau pe scaun si incepem sa ii citim din carte (maxim 30 secunde), in timp ce ii citim ii aratam copilului personajele sau obiectele specifice, punand degetul pe carte, apoi il punem si pe el sa ne arate.
2. Spargem baloane de sapun. Ii facem copilului baloane de sapun si il promptam sa le sparga cu degetul aratator. Putem folosi prompt model, mai intai spargem noi baloanele cu degetul, apoi micutul.

Rezumat:

1. Dezvoltarea atentiei impartasite este foarte importanta si ar trebui sa fie prioritara in planurile de intervenie ale copiilor mici deoarece este demonstrat stiintific faptul ca aceasta abilitate faciliteaza dezvoltarea limbajului, a abilitatilor sociale precum și a dezvoltării cognitive.
2. In dezvoltarea tipica, aceste comportamentele apar intre 6 si 12 luni si implica abilitatea de a-și îndrepta atenția spre ceva ce îi este indicat prin privire, cu degetul sau abilitatea de a iniția atenția împărtășită prin atragerea atenției asupra unui lucru sau asupra unui eveniment.
3. Deficitul atentiei impartasite poate fi unul dintre primele semne ale autismului.
4. Dezvoltarea atentiei impartasite la copiii cu autism este de cele mai multe ori o problema, de asemenea, interactiunea cu alte persoane in timp ce sunt angajati intr-o activitate placuta poate fi extrem de dificila. Copilul nu isi poate imparti atentia intre obiect si persoana. Din acest motiv copilul rateaza foarte multe oportunitati de interactiune sociala si comunicare. Fara aceste abilitati poate fi foarte dificil pentru micutii cu TSA sa obtina ceea ce isi doresc.
5. Atentia impartasita este o abilitate ce poate fi predata si ar trebui sa fie prioritara in planurile de interventie timpurie deoarece este o abilitate pivot, adica produce schimbari majore in mai multe arii de dezvoltare cum ar fi: limbajul expresiv, comunicarea sociala si cea cognitiva.
6. Pointingul este unul dintre cele mai importante gesturi pe care le fac copiii pentru a comunica, iar predarea lui poate fi facuta intr-o maniera extrem de placuta si de distractiva.
7. Daca un copil nu poate invata in modul in care noi predam, atunci trebuie sa predam in modul in care el invata!

Diana Spulber – psiholog clinician, coordonator BCBA

Bibliografie:

1. Why is joint attention a pivotal skill in autism? – Tony Charman; 
2. Early vocabulary development: The importance of joint attention and parent-child book reading – Brad M Farrant and Stephen R Zubrick;
3. Joint attention and early social communication: Implications for research on intervention with autism – Peter Mundy and Mary Crowson;
4. Multiple Effects of Joint Attention Intervention for Children With Autism – Emily A. Jones, Edward G. Carr and Kathleen M. Feeley 
5. Effectiveness of training parents to teach joint attention in children with autism – Marie L. Rocha and Laura Schreibman, Aubyn C. Stahmer.